MedicalStudent.ro

Boala Huntington, o afectiune neurodegenerativa, afecteaza 30.000 de americani si este incurabila si fatala. Dar o noua descoperire despre modalitatea celulelor de a-si repara ADN-ul indica un mod posibil de a opri sau de a incetini procesul de instalare a bolii. Studiul a fost fondat de Institutul National pentru Sanatate (NIH). "Cum se intampla adesea, cercetarile depre un proces biologic - in acest caz enzimele implicate in repararea ADN - duc la noi descoperiri despre aparitia bolilor si modalitati de prevenire si tratare a acestora." spune dr. Elias A. Zerhouni, director NIH.

Studiul a fost publicat in data de 22 aprilie, ca o publicatie online avansata in revista Nature si a fost condus de dr. Cynthia T. McMurray, profesor de farmacologie la Clinica Mayo, in Rochester, Minnesota.

Spre deosebire de alte boli genetice, simptomele bolii Huntington nu apar de obicei decat catre varsta mijlocie, fapt care i-a pus pe cercetatori pe ganduri asupra cauzei care determina instalarea simptomelor si daca acestea pot fi sau nu contracarate, sau cel putin incetinite. Pacientii cu aceasta boala au o versiune a unei gene numita huntingtin, care poarta un segment in plus, cu o anumita secventa de unitati repetitive. Daca segmentul este prea mare, gena produce o proteina eronata, cu efect distructiv cerebral. "Boala Huntington este o boala care progreseaza, dar nimeni nu stie exact de ce." spune McMurray. "Munca noastra sustine ideea ca boala avanseaza atunci cand segmentele in plus cresc in timp in celule care nu se divid, cum ar fi neuronii."

Studiul lui McMurray arata ca segmentele inserate cresc cand celula incearca sa indeparteze leziunile oxidative, cauzate de produsi ai oxigenului respirat. Enzimele care repara ADN-ul initial reusesc sa repare leziunile oxidative, dar in timp, crescand numarul leziunilor, este depasita capacitatea sistemului de reparare. Leziunile oxidative se acumuleaza de asemenea la cei care nu au boala Huntington, dar absenta segmentelor in plus pe gena huntingtin nu duce la maifestari. Desi oamenii de stiinta au presupus ca leziunile oxidative au un rol in boala Huntington pentru multa vreme, rolul exact al leziunilor ramane inca necunoscut.

"Nimeni nu a legat inca aceste indicii intre ele." spune McMurray. Pentru a arata ca segmentele suplimentare cresc in timp, cercetatorii au inserat la soareci genomul uman, care continea o gena huntingtin cu un segement inserat si destul de mare pentru ca boala sa fie manifesta la oameni. Peste cateva luni - cand soareci au mai imbatranit - cercetatorii au analizat gena si au descoperit ca segmentul se marise.

De asemenea au observat cresterea numarului si a magnitudinii leziuni oxidative in ADN-ul soarecilor. Pentru a vedea daca leziunile acestea joaca sau nu un rol in expansiunea segmentului suplimentar de ADN, oamenii de stiinta au suprimat OGG1, o enzima cheie in repararea leziunilor oxidative. Fara OGG1, restul leziunilor oxidative la nivelul ADN-ului au ramas integre, iar segmentul inserat nu a mai crescut deloc sau a crescut mult mai putin decat la soarecii care purtau o varianta activa a OGG1.

Descoperirile arata ca, in timp ce repara leziunile oxidative, OGG1 are un efect mult mai daunator: expansiunea ADN asociata bolii Huntington. "Efectul este ceva asemanator cu ceea ce s-ar intampla daca un tehnician ar veni sa repare un defect minor la calculatorul tau, dar intre timp ar fi chemat in alta parte, pentru a solutiona o problema mai urgenta.

Acum calculatorul este facut bucati si nu te poti folosi de el." spune McMurray. Studiul sugereaza faptul ca OGG1 ar putea fi tinta pentru o noua linie de medicamente pentru boala Huntington. Echipa lui McMurray merge deja in directia aceasta si cauta molecule mici care blocheaza OGG1. Acest studiu ar putea fi relevant si in cazul altor afectiuni, cum ar fi Parkinson sau Alzheimer, in care se crede ca leziunile oxidative joaca un rol.

www.nih.gov/
www.urmc.rochester.edu/

< Anterior		Urmator >